Oua de prepelita

In antichitate, chinezii tratau in mod curent astmul bronsic cu oua de prepelita, iar vechii egipteni tratau inca de acum 4000 de ani impotenta si sterilitatea.
Oul de prepelita este produsul de origine animala cu cel mai echilibrat continut proteic, vitamino – mineral si enzimatic capabil sa regleze toate aceste carente, readucand in parametrii normali orice organism uman.

Oul de prepelita cantareste, in medie, 12 grame, iar puiul de ecluziune nu are decat 7 – 9 grame, aceasta pasare ajunge la maturitate si depune primele oua la numai 6 – 7 saptamani, fiind capabila de productii anuale de 340 – 350 de oua.

Continutul nutritiv oua de prepelita(pentru 100 g): 158 cal, 74.6% apa, 13.1% proteine, 11.2% grasimi, 1.1% diverse;

Minerale: 64 mg calciu, 226 mg fosfor, 3.65 mg fier, 13 mg magneziu, 132 mg potasiu, 141 mg sodiu, 1.47 mg zinc, bogat in sulf, seleniu s.a;

Vitamine: A (10%), E (3%), B1 sau thiamin (8%), B2 sau riboflavin (46%), B6 (7%), B12 (26%), folate (16%), D3;

Comparativ cu oul de gaina, oul de prepelita are un continut de colesterol de numai 1,4% fata de 4%; grasimi de circa 3 ori mai putine; ca aport proteic galbenusul contine 23% fata de 16% – 17% la oul de gaina.

La continutul de minerale si vitamine, comparatiile nu-si au rostul: de 6 ori mai multa vitamina B1; de 5 ori mai mult fosfor; de 7,5 ori mai mult fier; de 15 ori mai multa vitamina B2, de 7.5 ori mai multe microelemente (calciu, zinc, potasiu) precum si alte substante antialergice, ce fac ca oul de prepelita sa diminueze cantitatea unor anticorpi responsabili de aparitia reactiilor alergice.

Toate acestea si multe altele fac din oul de prepelita singurul “medicament” care are numai “indicatii”!

Investigarea efectelor pozitive ale oului de prepeliţă asupra organismului uman

Rezultatele privitoare la valorile nutritive ale oului de prepeliţă au fost posibile cu ajutorul a doua specii furnizoare de material biologic: prepeliţă japoneză şi şoarecele alb de laborator.

Pe scurt, pentru a cunoaşte principalii contributori la descoperirea efectelor pozitive ale oului de prepeliţă, putem spune că prepeliţa japoneză este singura specie sălbatică de dimensiuni mici care a fost domesticită pentru producţia de carne şi ouă (Panda şi col., 1990).

Şoarecele alb este un mamifer de talie mică ce face parte din familia rozătoare. Şoarecii au fost frecvent utilizaţi în cercetările din laboratoare în primul rând deoarece sunt mamifere şi în cel de-al doilea rând datorită faptului că împărtăşesc un grad foarte mare de asemănări cu oamenii. Alte motive pentru utilizarea şaorecilor în cercetare se referă la faptul că aceştia au dimensiuni mici, nu sunt scumpi, uşor de întreţinut şi prezintă avantajul de a putea fi observate mai multe generaţii în perioade relativ scurte de timp.

In urma cercetărilor şi experimentelor efectuate, am ajuns la cateva concluzii, pe care le prezentam mai jos.

Oul de prepeliţă reprezintă unul din alimentele foarte apreciate datorită valorii sale nutritive dar şi terapeutice, recomandat în special în hrana copiilor şi a persoanelor în vârstă;

Oul de prepeliţă este produsul alimentar cel mai bogat în fosfor, chiar cu valori peste conţinutul din carnea de peşte;

S-a constatat pe baza investigaţiilor de laborator că oul de prepeliţă are un conţinut redus de sodiu fiind aproape la paritate cu cel de potasiu. Din acest punct de vedere el are valoroase însuşiri dietetice, în special în cazurile de hipertensiune şi retenţii de apă;

Oul de prepeliţă constituie una din cele mai bogate surse de fier pentru organismul uman, care depăşeşte de peste 30 de ori conţinutul existent în lapte. El contribuie deci la completarea deficitului privind aportul de fier din celelalte alimente;

Cercetările noastre au dovedit că albuşul oului de prepeliţă are un conţinut de lisozim (enzimă cu proprietăţi bactericide, ce are rol important în imunitatea mucoaselor, fiind conţinută în secreţiile organismului – lacrimi, salivă, mucus etc.) sensibil asemănător cu cel de găină;

Prin fierberea oului se distruge atât lisozima, cât şi avidina, deci se crează condiţii favorabile pentru agresiunea microbiană. Prin răcirea oului după fierbere, conţinutul lui se contractă favorizând pătrundere aerului de la exterior ce facilitează pătrunderea microorganismelor şi reducerea timpului de păstrare;

Conţinutul în vitamină A şi vitamină E din gălbenuşul oului de prepeliţă este mult mai bogat decât cel din oul de găină, recomandându-l ca un aliment deosebit de valoros în carenţele vitaminice;

Valoarea medie a conţinutului de colesterol din gălbenuşul oului de prepeliţă este asemănător cu cel din gălbenuşul oului de găină;

Organismul omului şi animalelor nu are capacitatea de a-şi crea rezerve de biotină, deci aportul, indiferent de sursă, trebuie să fie continuu. O întrerupere, chiar de 2-3 săptămâni, declanşează carenţa vitaminică cu grave perturbări ale metabolismului general;

Cantitatea de avidină din albuşul oului de prepeliţă este sensibil asemănătoare cu cea de la oul de găină;

Tratamentele topice cu liofilizat de gălbenuş din ou de prepeliţă îmbunatăţesc evident rezistenţa pielii la impactul iradierii cu lumină ultravioletă, respectiv lumina solară, fiind o soluţie pentru prepararea unor creme cu rol protector;

Oservaţiile noastre au arătat că elementele bioactive din oul de prepeliţă pot stimula producerea fibrelor de colagen  sau elastină, păstrând supleţea pielii;

Tratamentul exclusiv cu dimetilsulfoxid DMSO deschide bariera de tranzit transcutan producând  perturbări ale potenţialului de redresare termică a pielii după iradierea cu UV;

Tratamentul topic cu liofilizat  de galbenuş normal şi ecologic readuc valorile temperaturii cutanate în limite normale, mai accentuat la tratamentul cu gălbenuş ecologic;

Tratamentul topic cu liofilizat de gălbenuş din ouă obişnuite şi ecologice protejează epidermul şi pielea în general prin diminuarea semnificativă a fenomenului de keratoză şi parakeratoză spre deosebire de tratamentul topic cu liofilizat de albuş care are un efect nesemnificativ şi se poate spune chiar că stimulează acest fenomen;

Microchisturile pseudokeratozice caracteristice keratozelor seboreice şi actinice produse de noi prin iradiere UV apar numai la animalele netratate sau tratate cu liofilizat din albuş de ou, ele fiind întâlnite sporadic sau lipsind total la animalele tratate cu liofilizat din gălbenuş sau gălbenuş ecologic;

Tratamentele cu liofilizat de gălbenuş din ou de prepeliţă determină o recuperare rapidă şi reparatorie completă a structurilor cutanate, cu eliminarea totală a fenomenelor de keratoză actinică;

Liofilizatul de gălbenuş elimină în 3 zile epikeratoza cu eliminarea simultană a fenomenului de edemaţiere cutanată;

Pe baza rezultatelor originale obţinute ne propunem continuarea cercetărilor pentru elaborarea unor preparate farmaceutice cu caracter  protector şi curativ pentru toate categorille de afecţiuni inflamatorii, în special alergice, care se pretează la tratamente topice cu produse din liofilizat de gălbenuş din ou de prepeliţă (pe cât posibil ecologic).

Menţionăm că aceste rezultate sunt de o importanţă reală pentru sănătatea omului şi s-a încercat pe cât posibil evitarea suferinţelor inutile în cadrul experimentelor pe şoarecii albi de laborator. De fapt am urmărit confirmarea concluziilor cercetărilor noastre, în condiţiile respectării principiilor bioeticii animale (12 Declaratia de la Helsinki, adoptata la a 18-a Adunare Generala a Asociatiei Medicale Mondiale).

Principiile bioeticii animale aplicate în unitatea noastră experimentală de la Slatina Nera, au evidenţiat aspecte noi şi relativ neaşteptate. Acestea au fost evidenţiate în rezultatele obţinute în loturile experimentale de păsări în care, consecvenţi tot principiilor bioeticii animale, am urmărit înlăturarea celor mai multe elemente de agresivitate ale mediului de creştere în captivitate.

O prima directie de actiune a fost aplicarea măsurilor bioetice recomandate în creşterea găinilor outoare. Creşterea în spaţii naturale tip volieră nu a fost însă posibilă, ţinând cont de obiceiurile de depunere a ouălor la această specie şi de porozitatea naturală a cojii oului, care ar fi făcut imposibil controlul asupra calităţii sanitar veterinare a produselor.

Astfel, la ferma de creştere a prepeliţelor de pe lângă  Mănăstirea Slatina-Nera, au fost aplicate măsurile sugerate de noi în acest sens. Adăpostul destinat acestei activităţi a fost conceput astfel încât să asigure iluminatul natural cât mai intens, într-o măsură cât mai mare, în detrimentul celui artificial. Suprafeţe vitrate au fost mărite, dotate cu tâmplărie termopan pentru păstrarea temperaturilor indicate.

În acelaşi context, după proiectele propuse de noi au fost confecţionate baterii   de dimensiuni de 0,6 mp, densitatea prepeliţelor în cuşcă fiind redusă la 50 de exemplare pe metru pătrat, faţă de 80-100 exemplare outoare, aşa cum se recomandă în lucrările de specialitate. În plus a fost mărită înălţimea cuştii pentru a se evita stresul suplimentar provocat de izbirea plafonului cuştii în timpul zbaterilor cauzate de factori de stres (prezenţa umană, zgomote, etc). Ventilaţia naturală a fost concepută pe principiul eficienţei maxime, permiţând printr-un sistem de tubulaturi aerarea pe verticală a adăpostului de la nivele inferioare ale bateriilor către cele superioare. Hrănirea păsărilor în sistem experimental s-a făcut cu furaj ecologic certificat pentru creşterea găinilor. Adăparea în schimb s-a făcut cu împrospătarea apei de patru ori pe zi, factor benefic pentru păsări. În aceste condiţii de hrănire, era de aşteptat o scădere mai drastică a valorilor la conţinutul de vitamine şi minerale măsurate la ouăle obţinute, conform reţetei de furajare.

S-a constatat în schimb un plus de valoare nutritivă, faţă de condiţiile date, precum şi diminuări mult mai reduse la valorile celorlalte oligoelemente măsurate, fapt care nu poate fi explicat decât ca un efect al  cumulării efectelor celorlalte măsuri mai sus enumerate.

Dacă  valoarea nutritivă a oului de prepeliţă suferea o creştere evidentă odată cu aplicarea unor principii de bază de etică animală, rămânea de demonstrat dacă aceste plusuri în principii active ale produsului aveau corespondent în acţiunea terapeutică  şi/sau profilactică şi care era aceasta.

Făcând comparaţie între ouăle păsărilor crescute în ferma proprie şi cele provenite de la Ferma de prepeliţe a Mănăstirii Slatina, diferentierile au fost evidente. Amintim că această crescătorie experimentală în care am aplicat concluziile experienţei noastre în creşterea prepeliţelor, a obţinut rezultate superioare la toate capitolele, aplicând câteva din principiile bioeticii specifice creşterii animalelor: adăpost cu suprafeţe vitrate generoase pentru extinderea iluminatului natural, tâmplărie termopan pentru îmbunătăţirea confortului termic, cuşti mai înalte pentru evitarea izbiturilor cauzate de stres, reducerea numărului de exemplare într-o cuşcă de la 80-100 uzual, la 50, ventilaţia pe verticală pentru aerarea uniformă a tuturor cuştilor, primenirea frecventă a apei.

Concret, amplificarea efectului terapeutic poate fi observată în cazul scăderii valorii termice locale la nivel cutanat pe parcursul tratamentului topic cu liofilizat din componentele oului de prepeliţă, cu provenienţa variată, aşa cum se observă în tabelul de mai jos.

Se observă că animalele cu extreme valorice (1 şi 10) au abateri standard mari, fapt ce explică o condiţie fiziologică diferită.

Dintre toate formele de tratament administrat liofilizatul din gălbenuş de ou de prepeliţă provenit de la păsările hrănite în sistem ecologic se remarcă prin aceea că are cele mai grupate abateri standard ale temperaturii cutanate pe parcursul tratamentului (1 Warwick Fox).

În concluzie, tratamentul cu galbenuş normal dar mai ales cel ecologic,  readuc valorile temperaturii cutanate în limite normale, mai accentuat la tratamentul cu gălbenuş ecologic, obţinut în crescătorii ce respectă normele eticii animale.